Să începem cu această situaţie-exponat din îndepărtata şi exotica Brazilia, unde un trib din jungla nepătrunsă a primit o donaţie de şase calculatoare, operate de baterii solare şi conectate la Internet prin satelit. Sesizaţi cum raţiunea începe să patineze, alunecând periculos spre ireal? Indienii din tribul Guarani nici nu aveau un nume pentru Internet în limba Tupi, dar pentru că toate trebuie să poarte un nume, l-au etichetat complex „acolo unde pui cuvinte, documente şi cunoaştere”. La fel de bine puteau să îl numească „acolo unde găseşti porn, spam şi miliarde de lucruri neinteresante”.

            Misionarii care au făcut donaţia au declarat că, „prin intermediul calculatoarelor, indienii se pot conecta cu alte triburi şi pot învăţa lucruri noi despre lumea înconjurătoare”.  Pauză de perplexitate, vă rog. Să ridice două degeţele cine mai ştie alte triburi conectate la internet, vă rog. Şi nu, tribul de ţigani căldărari de la Cuca Măcăii nu se pune, pentru că leptopul la care vă referiţi era ciordit şi oricum s-a aşăzat calu’ pă el şi l-a bulit, mâncaţaş ochii tăi dă conţopist.

            Părerea mea este că mai bine ar fi fost dacă puneau de un clan de CounterStike sau o ghildă de Dark Ages of Camelot şi se înfruntau online cu alte triburi, măcar ştiau o treabă.

            Oricum, şi-aşa cu Internetul ăsta, vă daţi seama ce zăzanie au băgat în sânul tribului Guarani? Vă închipuiţi cum stau nevestele de indieni în jurul focului şi bârfesc? „Mgambe al meu n-a mai dus gunoiul de două zile, stă cu ochii în calculator tot timpul, tu, nu ştiu ce să mai fac” „Da, dragă, şi eu, ieri, i-am zis lui Mbabane să se mai ducă să mai vâneze şi el o anaconda, un ornitorinc, un pinguin, ceva, şi el a zis să îl las că e ocupat cu chat-ul. Ce-or fi văzând în calculatoarele astea nu ştiu.”

            Acum, vestea că cei din tribul Guarani au primit calculatoare s-a răspândit şi la alte triburi, care, geloşi, au zis că vor şi ei. Şi atunci când nu au primit, au început să se gândească la schimburi. Puteţi găsi pe forumul revistei XtremePC, dacă ştiţi despre ce este vorba, un individ care se oferă să dea un maxilar de rechin-tigru ÎN SCHIMBUL UNUI LAPTOP! Nu ştiu eu prea bine pe unde cresc rechinii ăştia, dar cred că individul este în mod sigur un intermediar pentru vreun trib din Polinezia Centrală, care vor şi ei să se joace pe Internet.

            Şi ca să mergem în sfârşit mai departe, ştiţi cine se mai joacă pe Internet? Femeile casnice de peste 40 de ani din S.U.A. Vă vine să credeţi? Conform unui studiu America Online, femeile casnice de peste 40 de ani petrec cu 50% mai mult timp jucându-se online decât reprezentanţii sexului masculin de orice vârstă. Astfel că sunt destule şanse ca Lancelot, omul vostru de bază din MMORPG-ul favorit, să fie de fapt Laura, o blondă platinată care n-are ce face singură acasă în Portland, Oregon.

            Şi cu cine se mai joacă ea? Cu toţi pensionarii. Conform unui alt sondaj, realizat de data asta de Codemasters, numărul cetăţenilor de vârsta a treia care se joacă jocuri pe calculator este în creştere. Asta pentru că fie sunt introduşi în lumea divertismentului digital de nepoţii lor, fie erau deja pasionaţi de calculatoare în tinereţe şi acum au ajuns la vârsta senectuţii.

            Aşadar, nu vă bucuraţi prea mult când îl înfrângeţi pe OldShatterhand la un deathmatch de Unreal Tournament 2004. Ar putea fi un bătrânel (sau o bătrânică) amărât(ă) pentru care mânuirea Flak Cannon-ului este unica plăcere care i-a mai rămas în viaţă. Vrei să moară mam’mare?